Salina Praid

Începuturile exploatării de sare de la Praid datează de pe vremea romanilor. Exploatarea subterană a sării a început în 1762, iar în 1960 s-a deschis prima bază de tratament cu aerosoli. În prezent, centrul de speleo- şi climatoterapie se află la 1250 de metri de la intrare, la o adâncime de 120 de metri de la suprafaţă. Pacienţii beneficiază de asistenţă medicală permanentă.

Baza de agrement este amenajată la "Orizontul 50", care se află la o adâncime de 120 m de la suprafaţă. Transportul persoanelor se face cu autobuzele salinei pe o distanţă de 1250 m până la poarta de intrare în baza de agrement.

Odata ajunşi la nivelul Bazei de agrement, vă puteţi bucura de prezenţa tuturor dotărilor specifice unei mici comunităţi: sistem de iluminat, wireless şi televiziune, terenuri de joacă pentru copii, spaţii de creaţie şi agrement, capelă ecumenică, cafenea, cinema 3D şi o farmacie cu produse naturiste. Toate acestea având menirea de a oferi o recreere pentru cei care vor să petreacă clipe plăcute într-un mediu plăcut si inedit.

Temperatura medie anuală din subteran este de 16 grade Celsius.

Pe traseul de ieşire din Baza de agrement la "Orizontul 60" găsiţi zona de vizitare Panorama Belvedere "Mina Iosif". Tot la acest nivel puteţi face o degustare de vinuri şi puteţi servi masa bucurându-vă de un meniu variat de produse preparate în restaurantul propriu.

În decursul unei an ne vizitează aproximativ 400 000 de persoane, iar în sezonul de vară numărul persoanelor care intră în incinta salinei ajunge pâna la cifra de 2500-3000/zi.

Contraindicaţii la vizită:

• tuberculoză
• bolile acute respiratorii
• tensiune mare (faza a treia)
• cardiopatie ischemică
• boala Basedow
• boala sistemului nervos manifestată prin leşin şi ameţeli
• claustrofobie
• sarcină avansată
  
  

  Istorie, minerit

  În estul Transilvaniei, pe meleagul Ţinutului Secuiesc, există o zonă – unică – care şi-a dobândit numele de la comoarasa din subteran: „Zona ocnelor de sare” sau „Ţinutul Sării”. Această toponimie s-a folosit pentru prima dată în anul 1659 şi include următoarele localităţi: Sovata, Ilieşi, Praid, cele două Ocne, de Sus şi de Jos, Sărăţeni, Atia, Şiclod, Solocma şi Corund. Acest meleag, desprins parcă dintr-un basm, are în subasment imensa acumulare de sare de la Praid, unul din cele mai mari zăcăminte din Europa. Uriaşul depozit de sare, având o formă uşor eliptică cu diametrele de 1,2 km x 1,4 km îşi are rădăcinile la stupefianta adâncime de 2,7 km.

Prima atestare scrisă, indirectă, cu referire la exploatarea sării din Zona Ocnelor, găsim în scrisoarea de privilegii acordat cavalerilor germani, de către regele Andrei al II-lea, în anul 1222. În această scrisoare se permitea cavalerilor să folosească pe râurile Mureş şi Olt câte şase ambarcaţiuni, cu care transportau sare şi alte mărfuri utile. Următoarea menţiune a salinei din Secuime se face în 1405, când regele Sigismund de Luxemburg le interzice nobilimii să extragă sare de pe propriile moşii. În anul 1463 regele Matei Corvin a întărit privilegiul secuilor cu privire la exploatarea şi comercializarea liberă a sării. Sarea din Ţinutul Sării a fost de la bun început avuţia comună a naţiei secuilor şi astfel, orice gospodărie secuiască primea sare gratis, până în anul 1562, când în urma înnăbuşirii răscoalelor din Secuime, regele Ioan Sigismund al II-lea a rechiziţinat salina din Praid în folosul camerei regale.

Mineritul subteran propriu-zis s-a început la Praid în anul 1762 când, sub conducerea inginerului de mine austriac Johann Frendl, a fost deschisă mina Iosif (ocna „clopot“). Sarea extrasă, legată în piei de bivoli, a fost trasă la suprafaţă cu ajutorul crivacului, acţinat cu patru perechi de cai. Extragerea sistematică a sării a început în anul 1787, când salina din Praid trece în proprietatea visteriei de la Viena. Conform scriitorului Orbán Balázs, în anul 1861 întregul Ţinut Secuiesc şi Scaunele Săseşti utilizau sarea din Praid. În anul 1864 s-a deschis mina Paralela, având formă trapezoidală, iar în anul 1898 s-a început deschiderea galeriei Elisabeta, în partea nord-estică al masivului de sare.

Ţinutul Sării este înzestrat cu nenumărate frumuseţi peisagistice şi rarităţi geologice. Una din acestea este canionul pârâului Corund, cu pereţi de sare şi vegetaţie halofilă, fiind declarată rezervaţie naturală pe o suprafaţă de 60 ha. O altă remarcabilă structură geologică este stânca de aragonit, denumită Dealul Melcilor, situată în colţul sudic al bazinului Praidului, în vecinătatea drumului naţional spre Corund. Alte obiective vestite din perimetru ar fi: cetatea „Rapsonné” la km 4 spre pasul Bucin, lacul Ursu din Sovata, piatra găurită de lângă Corund şi numeroasele izvoare sărate şi ape minerale din zonă.

Sarea din Praid a fost denumită, încă din secolul al XV-lea „sare secuiască”, care a dat numele microregiunii, a determinat acordarea „dreptului sării”, a asigurat pâinea localnicilor pe timp de secole şi nu în ultimul rând, a dat gustul şi savoarea mâncărurilor secuieşti şi ardeleneşti. Masivul de sare din Praid îşi ascunde ultima taină: vraja eternităţii. Cine o va dezlega, va primi în dar veşnicia, transformându-se poate, în stană de piatră.

Intocmit: Horvath Istvan